LEOAICA TANARA, IUBIREA – Nichita Stanescu

Leave a comment

31/01/2013 by Cafea cu menta

Dragi cititori:

Ne-am mutat pe Raftul cu Idei

   Poezia face parte din prima perioada a creatiei lui N. Stanescu. Poetul declara: “inclinam sa credem ca literatura isi are la origine pe de o parte incercarea de a acoperi zone neinregistrate senzorial ale naturii, pe de alta parte dorinta de a supravietui prin cuvinte”.

   Primul aspect apare in prima parte a creatiei, numita etapa luciferica. Cel de-al doilea, in cea de-a doua etapa – etapa adamica. Tema preferata a viziunii sentimentelor este iubirea. Pentru poet, iubirea este o intamplare a fiintei si unic mod de existenta. “Leoaica tanara, iubirea” este o dezvoltare metaforica a starii de vibratie continua care este pentru poet dragostea. Strofele acestei poezii, cu versuri inegale, compun in secvente povestea intalnirii cu iubirea. Omul se intalneste cu iubirea, care il metamorfozeaza. N. Stanescu ne propune o metafora – “leoaica tanara” – chiar din titlu, metafora pe care o dezleaga printr-o suplimentare apozitionala. Poemul incearca sa ofere definitia-portret a iubirii, sa sugereze consecintele pe care le are iubirea asupra raportului dintre poet si lumea exterioara, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice. Salbatica, necrutatoare, iubirea are efecte devoratoare asupra identitatii sinelui.

   Strofa a II-a este o descriere cosmogonica. Iubirea este o energie omniprezenta, care reordoneaza unoversul dupa propriile-i legi, intr-un joc de cercuri schimbatoare, in centrul carora se afla poetul. Drama poetului se naste din incercarea de a se vedea pe sine si reprezinta o meditatie despre conditia umana limitata, inaccesibila. Privirea poetului, tinut de cercuri, se descompune ca raza de lumina, auzul percepe numai armoniile celeste.

   Strofa a III-a indica ramanerea in planul ideilor, iar omul s-a dematerializat si s-a identificat cu leoaica aramie.

   Iubirea, pentru Nichita Stanescu, nu este o lectie a simturilor, ca in poezia lui Blaga, ci o sublimare, o spiritualizare a lor. Din intalnirea cu iubirea, barbatul pare a deveni un adevarat Zeus. Leoaica aramie cu miscarile viclene, care trece peste desertul abstract al constiintei, este o metafora a iubirii ce devoreaza trupul, eliberand forta regeneratoare si inaltatoare, care este spiritul.

Leoaica tanara, iubirea – Nichita StanescuNichita Stanescu

Leoaica tinara, iubirea
mi-ai sarit în fata.
M? pindise-n incordare
mai demult.
Coltii albi mi i-a infipt în fata,
m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura
se facu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o stringere de ape.
Si privirea-n sus tisni,
curcubeu taiat în doua,
si auzul o-ntilni
tocmai lânga ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,
la timpla si la barbie,
dar mâna nu le mai stie.
Si aluneca-n nestire
pe-un desert în stralucire,
peste care trece-alene
o leoaica aramie
cu miscarile viclene,
inca-o vreme,
si-nca-o vreme…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Top Clicks

  • None

Blog Stats

  • 171,074 hits

Click pentru a primi notificari in e-mail ori de cate ori un articol este publicat.

Join 28 other followers

Muzica pentru lectura

%d bloggers like this: