FLOARE ALBASTRA – Mihai Eminescu – extensie comentariu literar

1

01/02/2013 by Cafea cu menta

Dragi cititori:

Ne-am mutat pe Raftul cu Idei

   Publicata in 1873 in “Convorbiri literare”, dupa “Venere si Madona”, “Epigonii”, “Mortua est”, “Inger de paza”, “Noaptea”, “Sarmanul Dionis”, “Egipetul”, “Floare albastra” este adevaratul debut al lui Eminescu, pentru ca in acest text se cristalizeaza pentru prima oara ceea ce este esential in viziunea eminesciana.

   Cu ajutorul simbolurilor se configureaza in “Floare albastra” doua spatii antinomice – unul al inaltimilor reci si al distantelor uriase, altul limitat ca intindere, ocrotitor insa. Stelele, norii, “cerurile ‘nalte”, “campiile asire”, “intunecata mare”, “raurile-n soare”, delimiteaza lumea abstracta, detasata si solitara, a poetului.

   Simbolurilor mortii si ale eternitatii le corespund in celalat plan simboluri ale vietii si ale temporalitatii. Codrul, izvoarele, stanca, prapastia, ochiul de padure, bolta cea senina, trestia cea lina, noaptea de vara, – compun un peisaj specific idilei, fata banala, vizibila, a unei initieri in bucuria de-o clipa, singura posibila.

   Prezent in poezia de dinaintea lui Eminescu, temenul “dulce”, reluat, capata valoare de simbol caracteristic pentru aceasta lume care se consuma in emotie, in imediat, in senzualitate inocenta. Expresie a unui spatiu dominat de femeie, banal de obicei, in alt context decat acela eminescian, “dulce” dobandeste aici o incarcatura semantica ambiguua, semn al tandretii ce alina, al seductiei si nu in cele din urma al unei voluptati dureroase.

   Simbolul central al acestui univers terestru este floarea albastra.

   In vis ii apare eroului floarea albastra care is chipul iubitei, dupa ce ii aparuse in acelasi fel tatalui sau, ca semn al iubirii sortite. Metamorfozarea florii albastre in fecioara este socotita de erou a fi intruparea in vis si consecutiv, precum si referinta ei metafizica si inaccesibilitatea (eroul se trezeste inainte de a o fi putut atinge, iar iubirea ii ramane neimplinita, iubita sa moare), fac admisibila oricare dintre semnificatiile ce i s-au atribuit. Toate acestea au darul de a mentine un coeficient inalt de ambiguitate. Sigure raman, de fapt, polivalenta si directia spirituala a simbolului.

   La Eminescu, floarea albastra este semnul intrarii intr-un taram pentru care masura obisnuita devine improprie. Din perspectiva poetului existenta sa se pastreaza mereu la o distanta dureroasa, manifestandu-se fie intr-un viitor al imaginatiei (“vom vedea”, “voi cerca”), fie intr-un trecut irecuperabil (“Si te-ai dus, dulce minune”). Dincolo de tristete persista fascinatia clipei de iubire (“Ce frumoasa, ce nebuna/ E albastra-mi dulce floare” si “Floare-albastra! Floare-albastra…!”) a unicitatii unei intalniri dintre doua lumi incercate de tentatia depasirii limitelor.

One thought on “FLOARE ALBASTRA – Mihai Eminescu – extensie comentariu literar

  1. […] [Vezi extensie comentariu AICI] […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Top Clicks

  • None

Blog Stats

  • 171,074 hits

Click pentru a primi notificari in e-mail ori de cate ori un articol este publicat.

Join 28 other followers

Muzica pentru lectura

%d bloggers like this: