Termeni literari si figuri de stil

Leave a comment

01/02/2013 by Cafea cu menta

Dragi cititori:

Ne-am mutat pe Raftul cu Idei

ALEGORIA – este un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului, apeland la unsir de metafore, comparatii sau personificari ce compun o imagine unitara ca sens.
   Exemplu: “Iar tu de omor/ Sa nu le spui lor./ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu-o mandra craiasa/ A lumei mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea” – Miorita; se sugereaza conceptul filozofic de moarte.

ALITERATIA – este figura de stil care consta in repetarea unui sunet sau a unui grup de sunete, de obicei din radacina cuvintelor, cu efect eufonic imitativ (onomatopeic) si expresiv
   Exemplu: “Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie/ Urla campul si de tropot si de strigat de bataie” – Scrisoarea III – M. Eminescu

COMPARATIA – este oo figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se evidentia, in mod surprinzator si origina, trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensibilizeaza si emotioneaza cititorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei doi termeni – ca, precum, parea, ca si, asemenea etc.
   Exemplu: “Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri…”; “Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umeri/ Asa el sprijina lumea si vecia intr-un umar” (M. Eminescu); “Un trandafir in vai parea” (G. Cosbuc)

ENUMERATIA – este figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei
   Exemplu: “Eram asa de obosit/ De primaveri,/ de trandafiri,/ de tinerete/ si de ras/…/ Eram asa de obosit/ si sufeream./ Eu cred ca sufeream de prea mult suflet” (L. Blaga – Leaganul)

EPITETUL – exprima un calificativ, o insusire sau o caracteristica a unui substantiv sau verb pentru a infatisa imaginea lui asa cum se reflecta in simtirea si fantezia autorului:
– epitetul simplu (ornant): “Cu trupu-nalt, cu parul cret” (G. Cosbuc)
– epitetul dublu, triplu: “Luna pe cer trece – asa sfanta si clara” (M. Eminescu)
– epitetul metaforic: “Si te-ai dus, dulce minune” (M. Eminescu)

HIPERBOLA – este figura de stil prin care se sugereaza marindu-se sau micsorandu-se trasaturile unei fiinte, ale unui lucru, fenomen sau eveniment, peste limitele lor firesti, pentru a-l impresiona pe cititor.
   Exemplu: “In parul ei de aur, rubine-nflacarate/ Si-n ochii ei s-aduna lumina sfintei mari” (M. Eminescu); “Salutam smerit si cu inima gamalie” (L. Blaga)

IMAGINEA ARTISTICA (termen literar) – este un produs al imaginatiei artistului prin care acesta ilustreaza viata intr-un limbaj estetic, abstract, putand astfel crea – in planul fanteziei – lumea din nou, cu mijloacele specifice fiecarei arte: culoarea (pictura), sunetul (muzica), cuvantul (literatura). Prin imagini artistice, creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza
   Exemplu: in “Pasteluri”, V. Alecsandri apeleaza la imagini auditive (“In paduri trosnesc stejarii”) si imagini vizuale (“Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare”) imbinate artistic, pentru a crea un tablou impresionant al unei nopti de iarna (Miezul iernei)

INTEROGATIA RETORICA – este figura de stil ce consta in adresarea unei intrebari (sau a unei serii de intrebari) la care nu se asteapta raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului o opinie a scriitorului
   Exemplu: “Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa? N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa” (Scrisoarea I – M. Eminescu)

INVERSIUNEA – este figura de stil prin care se schimba topica obisnuita a cuvintelor, in scopul de a evidentia o idee, o trasatura, o insusire, un obiect etc.
   Exemplu: “Si din a chaosului vai” – geneza Universului din haos (M. Eminescu)

INVOCATIA (retorica) – este figura de stil care exprima o adresare, o chemare pe care poetul o face catre un personaj absent sau imaginar (invocarea muzei, a lui Dumenzeu etc.), pentru o rugaminte sau un ajutor
   Exemplu: “In veci spre cei ramasi in urma/ Tu, Doamne, vazul meu indreapta” (“Rugaciune” de O. Goga; “vai mie, vai tie” (Paradis in destramare de L. Blaga)

METAFORA – este figura de stil care transfera sensul propriu al unui cuvant unui sens figurat, asemanator obiectului respectiv, realizata ca o comparatie subinteleasa, dar careia ii lipsesc termenii specifici (ca, precum), de aceea se mai defineste si ca o comparatie prescurtata
   Exemplu: “Luna tu, stapana-a marii, pe a lumii bolta luneci” (M. Eminescu)
Blaga numeste doua tipuri de metafora: metafora plasticizata (“Un zbor de lastun/ Iscaleste peisajul”) si metafora revelatorie (“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”)

OXIMORONUL – este o figura de stil care consta in asocierea ingenioasa si surprinzatoare, in aceeasi sintagma, a doua cuvinte care exprima notiuni contradictorii
   Exemplu: “Suferinta, tu, dureros de dulce” [Oda (in metru antic) de M. Eminescu]

PERSONIFICAREA – este figura de stil prin care se atribuie necuvantatoarelor, lucrurilor, elementelor naturii, unor concepte abstracte, insusiri sau manifestari proprii omului/
   Exemplu: “… buciumul suna cu jale/ Apele plang” (Sara pe deal de M. Eminescu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Top Clicks

  • None

Blog Stats

  • 171,074 hits

Click pentru a primi notificari in e-mail ori de cate ori un articol este publicat.

Join 28 other followers

Muzica pentru lectura

%d bloggers like this: